Who is Sirenes aka Monny?

Se pare ca a trecut o groaza de timp de cand am scris prima data pe blog.

Intre timp, am crescut, m’am maturizat, m’am schimbat mai mult decat as fi crezut ca o sa o fac vreodata.

Au fost perioade cand am plans, cand m’am tavalit pe jos de ras, cand inima imi era gata sa iasa din piept de fericire, cand am fost deprimata, cand am fost tradata, cand am iubit, cand am ranit, cand am fost prea ocupata sa scriu, si alteori pur si simplu am fost…

Am lasat cate o particica din mine in fiecare cuvant ce l’am scris. V’am avut ca muze, pe voi toti. Pentru ca, desi va convine sau nu, am luat o parte din voi, si am scris’o cu litere ondulate. Am vrut sa va pastrez pentru totdeauna macar aici, pentru ca in spatele fiecarui articol, se afla unul din voi, sau chiar eu.
Da…eu. Ce as putea sa va spun despre mine? V’as putea face un rezumat al vietii mele din ultimii 3 ani, dar va garantez ca asta nu v’ar ajuta sa ma cunoasteti cu nimic. Mi se spune prea des ca sunt o persoana dificila, complicata, complexa, complexata,rasfatata, exagerat de alintata si  orgolioasa pana la cer. Astea cred ca imi sunt partile rele, desi eu nu le’am considerat niciodata asa. Dar daca asa se spune, fie.

M’am nascut intr’un oras mic, numit Focsani, la data de 27 iulie 1988. Cu ocazia asta aflati si cand trebuie sa’mi primesc cadourile vara. Cand vine vorba de orasul meu (probabil ca e valabil si la celelalte orase mici), am o vorba : ” Daca iti rupi tocul in centru, pana a doua zi, afla tot orasul!”  . Ce ai putea sa ceri mai mult?  In orice caz, sunt mandra de orasul meu si il iubesc,  pentru ca acolo mi’am cunoscut cea mai buna si nebuna prietena pe care as fi putut sa o gasesc vreodata. Ea mi’a distrus adolescenta si tot cu ea cred ca am facut cele mai mari tampenii in timpul liceului. Ea este Cristina sau roskata, cum i se mai spunea in zilele „bune” de altadata. Sa fiu sincera, este o cretina, dar o iubesc enorm.

Roskta

Apoi, am mai crescut putin, si am ajuns la facultate. Tin sa precizez ca mi’am gresit vocatia. Iubesc psihologia, dar de ce au trebuit sa faca o ramura separata pentru asta, nu reusesc sa inteleg. Psihologia este bun a ca un hobby, NU ca facultate. Asta in caz ca v’ar tenta sa va orientati in directia asta. A da, cred ca v’ati dat seama ca sunt studenta la Facultatea de Psihologie, din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, din nefericire Iasi.

Ajunsa aici la facultate, singura si fricoasa de fel, normal ca am trecut prin o perioada de profunda depresie. Atunci am reluat legatura cu o prietena din copilarie, care mi’a fost cea mai buna prietena si sora, inca din ziua aceea si pana acum. Desi la mii de km distanta, am pastrat legatura zilnic, ne’am rugat impreuna, am ras impreuna si am plans impreuna atunci cand a fost cazul. Este una dintre cele mai frumoase fete pe care le cunosc. Ea este Andrutsa, sau Drutsi, cum m’am hotarat eu sa o poreclesc de asta vara. Daca as cauta o definitie pentru prietenia adevarata, cred ca pur si simplu ne’as da ca exemplu pe noi.

Drutsiiiii

Desi am spus ca voi spune despre mine mai multe, vreau sa va mai prezint 2 persoane, care au avut un rol important in viata, in anul ce a trecut. De la ei am invatat ce inseamna cu adevarat sa fii uman, sa ai suflet, sa iubesti neconditionat si sa ai credinta. Pentru ca ei mi’au fost alaturi, atunci cand poate altii au uitat. De aceea, au un loc special in inima mea si cu siguranta Dumnezeu le are pragatit ceva minunat in viitor. Ei sunt Crisu si Victor:

Victor si Criss

Probabil mai sunt oameni deosebiti in viata mea. Dar cei de fata au stiut cum sa’si castige un loc in inima mea. Cam atat despre prietenii mei.

Despre mine pot sa va mai spun ca…

– la varsta de 2 ani puteam vorbi cursiv. Inca de pe atunci aveam o dibacie uimitoare in ceea ce privea cuvintele.

– iubesc baschetul mai mult decat orice altceva.

– imi place sa fiu indragostita. (cel putin primele 2 saptamani, pentru ca apoi se rupe vraja :D)

– nu ma consider inca in stare sa mentin o relatie serioasa. Pentru ca se cere seriozitate, iar eu sunt doar un copil intr’un corp prea mare.

– mi’a placut intotdeauna sa cant, dar am renuntat la visul asta. Am ramas cu versurile mele. Macar asa sa pot contribui cu ceva.

– nu ma pune niciodata sa aleg intre tine si orgoliu. Pentru ca o sa ai neplacuta surpriza, de a ma vedea cum aleg orgoliul in locul tau.

– sunt posesiva si imi apar prietenii intotdeauna. Pentru mine prietenia a fost si va fi mereu ceva sfant.

– ma consider o persoana credincioasa si cu standarde morale foarte ridicate. Am principii bine stabilite, de la care nu ma abat niciodata.

– petrec ore intregi, citind fel si fel de carti. Unele poate nu ma ajuta cu nimic, altele poate doar sunt pierdere de timp. Dar citesc si imi place la nebunie!

Altceva nu stiu ce sa va spun. Probabil nici nu trebuie mai mult. Eu sunt doar ceea ce sunt. Nu pretind a fi altceva. Cred ca de asta v’ati dat seama deja.