La capat de lume.

 

 

 

 

Vantul bate atat de rece astazi si totusi, il simt atat de cald. Caci inima mi-e ghetar, iar lacrimile, mi-s fulgi de zapada. Uneori imi doresc s-o pot lua de la capat, sa intorc timpul si sa mangai acel chip obosit, pe care atunci, nu am indraznit decat sa-l privesc. As rupe parte din mine, sa iti pot reda fericirea de alta data, sa te mai vad zambind din orice nimic, sa vad cerul intreg cum se reflecta in privirea ta.

Sau poate as da timpul inapoi, sa pot uita tot. Una cate una, amintirile sa se prefaca in crampee dintr-un vis ce vag mi-l amintesc. Sa-mi ramana in minte, doar sunetul pasilor ce se departeaza usor in noapte si imaginea chipului tau dinainte de-a pleca. Sa mi te amintesc zambind, ca un copil in dimineata zilei de Craciun.

Dar acum, esti la capat de lume. Acolo unde universul meu se termina, iar al tau, abia incepe. La granita dintre ceea ce-a fost si ceea ce este, te aflii tu. La rascruce de drum, captiv in trecut, chinuit de prezent si totusi ingrozit de viitor. Zaci in neputinta, cazut in praf, asteptand o mana sa te ridice. Dar degeaba, cand iti cauti izbavirea in tarana si visele in noroi. Degeaba te rogi, degeaba lupti, degeaba mai speri, degeaba esti.

Ai plecat de atat de mult timp si atat de departe, incat orizonturile noastre au devenit straine. Ma uimesc de faptul ca acelasi soare inca straluceste peste chipul tau, si aceleasi stele si aceeasi luna zabovesc in noapte deasupra patului meu. Ma minunez cum de inca putem trai sub acelasi cer, fara sa murim de dor.

Si totusi, as da timpul inapoi, sa te mai surprind macar o data, pierdut printre ganduri, meditativ, aerian, indragostit. Sa-ti mai vad chipul nedumerit si zambetul usor dezamagit cand iti opresc visarea. Sa-ti privesc buzele in timp ce timid imi spui ca visai la noi, la ce am putea fi. Copil fricos, nu ai invatat sa cresti. Te temi pana si azi de ziua de maine, de necunoscutul ce-ti sta in fata.

Impreuna am invatat sa zburam, dar singuri ne-am frant aripile. Caci la capat de lume, nu mai sunt ingeri, nici demoni, ci doar un cantec sec, intonat de un suflet gol. La capat de lume, am lasat tot. Amintiri si iluzii, visuri si speranta. La capat de lume, te-am lasat pe tine, singurul meu secret.

Anunțuri

~ de sirenes pe 11 August 2011.

10 răspunsuri to “La capat de lume.”

  1. Like!

    si restul comentariului este de prisos …

  2. Aseara n-am mai comentat….
    stii tu. restul e istorie 😛 :*:*

  3. Nu am mai vazut fete de varsta ta sa aiba preocupari de genu asta ,foarte frumos ce scrii tu ,foarte patrunzator ,foarte intelept intrun fel dar si crud totodata.Foarte frumos 🙂

  4. Pai nu stiu 🙂 cum e tineretu acuma cu cluburi cu prostii etc etc.Bine ca poti fi o fata care merge si la club si scrie dar mai putine fete de genu asta.La cat scrii tu asa pari o persoana emotionala.Poate ma insel dar asa cred 🙂

    • Nu merg in cluburi. 🙂 Dar te inseli in legatura cu „persoana emotionala”.
      Sunt destul de rece ca persoana si calculata. Sensibila, doar uneori, in cazul exceptionale si cand sunt implicata direct. Si cum multe din postarile mele nu au nimic de’a face cu mine sau viata mea, as spune ca da, te inseli. Doar ma ajuta imaginatia cred. 😛

  5. Suntem foarte ciudați noi oamenii. Tânjim de multe ori după lucruri care când le aveam nu le apreciam asta chiar dacă știm că este aproape imposibil sau poate chiar imposibil să se mai întoarcă vreodată. Uneori tânjim până și după lucrurile care ne-au făcut rău cândva. Ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: