Maine

Te astept tacuta in nelinistea noptii, intrebandu’ma unde esti. Iti strig numele fara incetare, sperand sa auzi macar un ecou pierdut.

Te caut cu privirea necontenit, sperand ca o sa te vad intorcandu’te acasa. Acasa la noi. Acolo unde visurile se contopeau cu realitatea, unde inimile noastre cantau acelasi cantec de dor, unde timpul nu avea relevanta iar fericirea nu avea hotar. Da…acolo unde ti’ai lasat inima.

Sunt zile in care ades ma gandesc sa vin sa te caut. Sa urmez pas cu pas, fiecare carare pe care ai umblat. Dar ma tem ca poate vei veni in urma mea si te voi pierde din nou. Asa ca raman sa te astept.

Si seara de seara, privesc stelele si luna, incercand sa’mi mai alin durerea. Le privesc si imi imaginez, ca undeva, intr’un alt capat de lume, tu faci exact acelasi lucru, gandindu’te la ceea ce ai lasat in urma.

Sunt zile in care prind curaj, si ma indrept cu pasi grabiti spre usa. Dar inghet inainte de a zari lumina soarelui. Imi amintesc, de clipa in care ti’am promis ca te voi astepta. Am mai promis ca voi avea rabdare si incredere ca te vei intoarce. Si totusi asteptarea a devenit iadul meu.
Cu fiecare clipa, mai moare o mica parte din mine, iar odata cu ea, si dramul de speranta ce mi’a mai ramas, se stinge putin cate putin.

Dar sunt si zile in care simt ca nu am nevoie de nimic. Si zambesc fara rost, cant fara rusine si vorbesc despre fericire, de parca as avea habar de ea. Sunt zilele in care raman sa mai dorm putin si te visez langa mine.

Am numarat atatea zile si atatea nopti. Si te’am iubit in fiecare din ele, ceva mai mult. Am strans atat de multa dragoste in inima, si toata pentru tine.

Dar ma intreb, de ce mai sper?
Cand tu, m’ai lasat in urma doar cu un cufar plin de amintiri. Si mi’e atat de greu. Pentru ca amintirile…nu tin de cald sau umbra, nu tin de foame sau de sete…ele tin doar de dor.

Si te’as mai astepta o eternitate…dar praful a inceput sa se aseze in casa noastra. Usile au inceput sa scartaie si ferestrele deja nu se mai deschid. Paianjenii au devenit stapani pe colturile mai intunecate ale camerelor, iar inima mea, abia mai bate.
Dar te’am asteptat, zi dupa zi, sperand ca o sa intorci asa cum ai promis.

Ochii mei au obosit, iar picioarele nu mai au putere sa ma duca pana la fereastra, sa mai veghez in noapte impreuna cu stelele. Mi’a ramas doar o fotografie roasa de timp, ce o tin la piept cand adorm plangand, de teama ca o sa te intorci iar eu nu o sa te aud. Adorm privindu’mi mainile zbarcite si intrebandu’ma cand au trecut 70 de ani de asteptare.
Parca ieri ai plecat…iar eu inca sper, ca maine te vei intoarce.

Inca sper…

Anunțuri

~ de sirenes pe 18 Septembrie 2011.

15 răspunsuri to “Maine”

  1. E cel mai trist când aștepți ceva sau pe cineva care nu știi când ar putea să vină sau care poate nici nu o să vină vreodată. Unde mai pui că în același timp trebuie să îți trăiești și viața care nu așteaptă pe nimeni să-și facă ordine în gânduri.

    • Sunt de acord intr-un fel si intr-un fel nu.Orice om care iubeste un lucru sau o persoana nu asteapta ca acel lucru sau acea persoana sa vina ci face el tot ce ii sta in putinta sa obtina acel lucru.Daca nu lupta sa obtina acel lucru inseamna ca nu il doreste cu adevarat.Asa ca draga creve da-i drumul la treaba si nu astepta cumatra sau masina sa vina la tine 🙂

      • Nu ai înțeles ce am vrut să zic 😀 Mă refeream la persoanele care au plecat de lângă noi și nu știi când sau dacă se mai întorc 😀 Că în rest clar nu aștept să mă ceară ea de soț :))

        • Pai depinde cum s-au despartit acele persoane.Daca s-au batut cand s-au despartit nu stiu daca mai revin la tine :)) Depinde de situatie ,circumstante, anumite chestii intelegi??:) Te cer femeile de sot creve numa ca tre sa conduci cascaval 🙂 Daca esti om de rand mai rar

          • Creve cred ca s’a referit la ceea ce m’am referit si eu. Persoana iubita de exemplu…pleaca cu bursa in korea. Si’ti spune ca se va intoarce…sa o astepti..pentru ca tu insemni totul pentru ea..
            Sa reusiti sa comunicati ceva timp si dintr’o data, comunicarea din partea lui/ei (a celui plecat), sa inceteze. Si ultima data cand efectiv ati vorbit, el/ea, te’a asigurat de dragostea ce ti’o poarta si te roaga sa il/o astepti acasa in liniste.
            Ce faci? Cat esti dispus sa astepti?
            Daca nu astepti destul? Dar daca astepti prea mult? Daca va veni maine? Daca nu v’a mai veni niciodata?
            etc…se nasc in mintea ta mii de intrebari…si te gasesti intr’o dilema foarte greu de rezolvat. : ) Cam asta e ideea…

            • Asta este ceva urât din partea celui care face așa ceva. Păi una spui și alta faci. Știi că ochii care nu se văd se uită și foarte probabil nu aș lăsa viața să treacă pe lângă mine în timp ce eu aștept.

    • Viata e nedreapta, stiu. Incercam sa exemplific oarecum, capacitatea unei femei de a astepta. In cazul baietilor/barbatilor nu stiu…desi, din ce am discutat, pentru unii, asteptarea asta asa indelungata este echivalentul nebuniei. 🙂

  2. cunosc asa de bine asteptarea asta…asteptarea care te macina pe dinauntru incet incet, si mananca putin cate putin din gramele de iubire ramase…

    • Exact Baby R. 🙂
      Desi nu vorbesc din experienta. Nu am asteptat niciodata pe nimeni. Dar ma gandesc la faptul ca ar fi groaznic de dureros. Sa nu ai prezent si viitor. Sa te hranesti doar cu amintirile din trecut si cu speranta zilei de maine. E deprimant…
      Dar poate uneori se merita asteptarea! 🙂

      • Dureros e putin spus, fiecare zi e la fel, fiecare dimineata e la fel, fiecare seara e la fel. Iar visele sunt la fel. Doar respiri si astepti…pana cand realizezi ca asteptarea e drumul care duce nicaieri…si tot mergi pe drumul acela sperand ca azi sa poti trai in prezent cu amintirile din trecut si cu speranta ca se vor intampla in viitor…

        • Ceva imi spune ca vorbesti din experienta. Imi pare rau, daca asta e cazul. Se pare ca intelegi mai bine decat mine asteptarea.
          Desi sa stii, ca e mai greu cand trece viata pe langa tine si tu o traiesti fara un scop…decat atunci cand poti spune ca visezi la ceva/cineva. Sau poate e la fel de greu. Cine mai stie…

          • Visezi ca e singurul lucru care ti-a ramas in timp ce astepti. Si astepti sa treaca zilele pana la acea zi. Astepti in timp ce prin vene iti curg amintiri si tristete in loc de sange. Astepti ca si cum asteptarea e menirea ta in lume.

  3. Felicitari sirenes pentru munca ce o depui pt bietii de noi 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: