Demon si inger

 

Lasa’mi capul sa poposeasca pe umarul tau si strange’ma in brate atat de tare, ca si cand maine as muri, iar clipa de acum, e tot ce ai. Dar te rog, nu ma privi in ochi, pentru ca nu mai ai ce vedea. Am lasat in urma tot ce era al tau. Mi’am lasat lacrimile langa fotografia cu noi, zambetul pe presul din fata usii tale si inima undeva aruncata printre vechituri. M’am descotorosit de fiecare atingere si de fiecare sarut. Te’am sters din inima atat de usor… poate prea usor.

Si desi te’am ucis mereu prin cuvinte, ti’am redat viata prin saruturi. N’am stiut niciodata cum sa lupt fara arme sau cum sa ma apar fara scut. De ce ai crezut ca te’as putea iubi vreodata, cand imi lipsea inima? Si zambind, la inceput de drum, imi spuneai, ca tu crezi in mine, ca tu ma iubesti, ca tu esti tot ce voi avea nevoie. As fi vrut sa fie asa. Mi’as fi dorit, ca numai tu, sa’mi fii de ajuns. Dar te’am uitat…

Candva, te’am ridicat la rang de zeu, fara sa inteleg nemurirea. Te vedeam indestructibil, inegalabil, unic. Si poate ti’am cerut prea mult. Dar nu ai spus niciodata nimic, ci ai tacut ca intotdeauna, parca sperand, ca eu sa’ti citesc gandurile. M’ai lasat sa descifrez singura, hieroglifele sentimentelor tale. Dar m’am adancit in enigme, uitand de la ce am plecat si unde vreau sa ajung. Mi’ai vorbit limba taramului tau, uitand ca eu nu sunt decat un pamantean.

Nu stiu sa zbor si nu sunt de otel. Sunt prea fragila sa te fi putut urma, pana pe culmile vietii tale. Ramasesem de ceva vreme in urma, dar ai mers, fara sa’ti mai aduci aminte, sa te uiti si in spate din cand in cand. Asa poate ai fi observat, ca am obosit pe cale. Poate ai fi vazut, ca la jumatatea drumui, m’am prabusit in agonie. Si poate mi’ai fi auzit strigatele disperate, cerand ajutor, in timp ce m’am mai tarat cativa pasi, printre pietrele ascutite.

Si ti’am spus de atatea ori, ca in acea zi, am pierdut ceva. Am ratacit iubirea ce ti’o purtam. M’am sfaramat in mii de tandari, cand in cele din urma m’am prabusit. Si nu ai fost acolo sa ma prinzi sau macar sa ma ajuti sa trang bucatile, una cate una. Mereu m’am intrebat, daca te’a durut cand m’ai vazut plangand. Daca ai simtit un nod in gat, in timp ce viata mi se prabusea la picioare si visele mi se prefaceau in scrum.

Ai ajuns pe culmile dorite demon si te’ai intors intr’un final inger. M’ai gasit la jumatatea drumului, acolo unde m’am prabusit. Iar acum ma privesti cu ochi tristi, resemnati, umbriti de pareri de rau. Ma saruti pe frunte, parca cerandu’mi iertare, iar apoi imi cuprinzi tot corpul intr’o imbratisare, lasamdu’ma sa’mi poposesc capul pe umarul tau. Si ma strangi in brate, atat de tare, incat imi simt oasele cum se farama. Tine’ma strans, ca si cand, asa m’ai putea salva de la moarte. Mai pastreaza’ma o clipa, pentru ca ea, e tot ce ai. Maine poate mor, dar oricum… te’am uitat.

Anunțuri

~ de sirenes pe 13 Februarie 2011.

6 răspunsuri to “Demon si inger”

  1. Rezultatul unui 14 februarie „single”…>:)

  2. Am citit si povestea cu dragobetele.Nu are nici o valoare dragobetele nu povestea ta :).Toate zilele sunt la fel si sunt cum le facem noi.Daca iubesti oe cineva poti sa faci acea persoana sa se simta bine zi de zi nu numai de dragobete.Si tot la fel poti sa faci lume sa se simta rau de dragobete deci nu e nimic mirific 🙂 pentru mine.Nu pentru mine oricum.Lucrurile astea cu sarbatori si iubire si etc tin de educatie.Daca ai fost crescut intrun mediu calduros vrei mereu sa fii acolo.Iar invers daca ai fost crescut intrun mediu racoros 🙂 sufleteste e doar o alta zi.;)

    • Pai asta incercam sa exprim. Ca nu e nevoie de o zi anume sa arati ca iubesti. Sarbatoare ar trebui sa fie in fiecare zi, iubire la fel… De ce avem nevoie de pretexte ca sa oferim o floare? este jenant nu crezi? 🙂 Mi’a placut comentariul tau. Bravo. Ai gandit bine.
      Si dragobetele chiar nu are nici o valoare din punctul meu de vedere. Dragostea neconditionata, DA!

      • A gandit bine da?:) Iar in privinta dragostei iti spun eu garantat credema ca nu e nimic e doar o obisnuinta si o placere asupra persoanei in cauza.Numai Dumnezeu iubeste neconditionat noi ingerasii astia mici 🙂 nu am ajuns inca la acel nivel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: