Pachetul meu de carti

 

M’am indragostit din prima clipa cand ti’ai rostit numele. Am adorat inca din acel moment,zambetul tau timid si tremurul vocii tale, cand cu teama, mi’ai spus ca sunt cea mai frumoasa din lume. Am stiut ca este o minciuna, dar a fost cea mai sincera minciuna rostita vreodata.
Ma intreb de ce tu ai putut vedea mereu, ceea ce eu ma straduiam sa vad. Iti paream un copil inocent si istet, cu o inima mare si de o frumusete rara. Si as vrea sa cred ca ma minteai si poate mi’as fi dorit sa nu-mi fi spus niciodata acele vorbe, sa nu ma fi facut niciodata sa ma incred in tine, sa nu te fi iubit niciodata asa cum te iubesc.

Dar te’am iubit… si acum rup din amintiri, le fac morman si le dau foc. Macar asa sa’mi tina de cald in lipsa ta. Si m’am obisnuit sa’mi inghete lacrimile pe chip in timp ce te chem in vise. Uneori ma innec cu propriile’mi vorbe, incercand sa te strig sa’ti intorci chipul spre mine. Te visez la un pas distanta si totusi esti atat de departe. Centimetrii se transforma in kilometrii si raceala din nepasarea ta, construieste pereti de gheata intre noi. Si as minti, sa spun ca nu mi’as dori sa ma iubesti din nou. As fi o ipocrita sa nu recunosc, ca fara tine sunt pierduta, ca sunt a nimanui.

Si’mi mai amintesc vag, clipe in care eram amandoi fericiti. Cand nu exista ziua de maine si cand clipa de „acum”, era tot ce aveam. Cand fericirea celuilalt era sfanta si cand povestea noastra, prevestea un final fericit. Mi’ai promis atunci, ca in regatul nostru, lacrimile vor fi interzise. Am zidit castele inalte din carti, ne’am imaginat rege si regina si ne’am numit supusii. Tot atunci, mi’ai jurat cu un chip senin si fara vina, ca nu voi avea ocazia sa traiesc o zi fara tine. Ma intreb acum, unde au disparut toate acele promisiuni, cum de s’au naruit asa vise marete?

Uneori, mi te imaginam venind inapoi. Imi construiam scenarii atat de complexe in minte. Si toate aveau un inceput, dar niciunul nu era binecuvantat cu un sfarsit. Ma pierdeam in detalii inutile, poate pentru ca, niciodata nu am vrut sa stiu cu adevarat, ce fel s’ar fi putut termina o poveste cu un inceput asa frumos.
Si tarziu realizez, ca nici tu nu ai vrut sa stii vreodata. Probabil ne’am jucat prea mult „Razboi” si in cele din urma, unul din noi s’a plictisit. Am jucat aceleasi carti, din nou si din nou, pana s’au tocit si au devenit ceva invechit, numai bun de arhivat, sub categoria „obiecte fragile”.  Poate jocul s’a terminat exact la timp, inainte de a se alege praful de tot.

Si poate m’am inselat, poate am apreciat prost sau poate am interpretat gresit. Poate am jonglat prea mult cu termenul de „vina” atunci cand de fapt trebuia sa lupt, cand trebuia sa ma rup in sapte, incercand sa repar ceea ce era stricat. Si desi nu m’am sacrificat destul, te’am iubit nespus de mult. Atat de mult, incat te’am lasat sa pleci.
Ironic, este faptul ca astazi, ma aflu la ceeasi masa, jucand acelasi joc, cu aceleasi reguli blestemate. Ma aflu intr’un nou „Razboi”, dar cu mine insami si pare sa nu se mai termine. Dar de data aceasta, macar am schimbat pachetul de carti.

Anunțuri

~ de sirenes pe 31 Ianuarie 2011.

5 răspunsuri to “Pachetul meu de carti”

  1. Dacă îmi permiți o întrebare. Tu scrii din amintirea unor momente trăite sau sunt situații fictive? Sau mai bine spus? Cam care este ponderea postărilor care au în spatele lor amintiri și care a postărilor fictive? 😀 Scrii foarte bine, (nimic nou sub soare), și știu că deși unele sunt triste tu nu ești tristă, dar am întrebarea asta 😛

    • Iti permit si doua.:D
      De cele mai multe ori ma pun in pielea altor persoane…adica ei imi povestesc, eu ascult, si transform ceea ce am auzit in ceea ce citesti tu. 🙂
      Sau altele sunt fictive. Imi imaginez cum ar fi, ce ar fi…etc.
      Sunt foarte putine postari inspirate din viata mea. Nu ma simt bine sa imi expun sentimentele intr-un blog. Prefer sentimentele altora. hehe! 😀
      Cam asa sta treaba. Cand imi termin romanul meu super dramatic sa nu ma intrebi cat e inspirat din viata mea. :))
      Si multumesc pentru cuvintele frumoase! :”>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: