Noul drum

 

Mi-am irosit atatea clipe pretioase scriind despre boabe de nisip si frunze purtate de vant. Mi-am cernut visele de atat de multe ori, incat nu a ramas nimic. Mi-am murdarit genunchii de praf ‘naltand rugi aprinse catre un Dumnezeu care stia oricum de ce am nevoie, inainte sa dau glas vre’unui gand. Am pierdut amintirile ce le-as fi putut avea, daca as fi renuntat la incapatanare. Mi-am aruncat zilele la cos, ca pe niste servetele uzate, ca si cum nu ar fi insemnat nimic. Si cat regret ca am facut atatia pasi fara El.

Orele au trecut fara noima iar visele s-au prefacut in scrum. Si fiecare seara nu aducea cu ea decat o tacere surda… Ecoul unei vieti goale, inchinate unui scop neinteles. Si minutele dinaintea somnului, ce-ar fi trebuit sa-mi aduca pace, erau mai dureroase decat chinul unui infern. Toate intrebarile, ce n-as fi avut vreodata curajul sa le rostesc cu voce tare, imi inundau mintea, iar lacrimile-mi inundau inima…

Am mers ca un orb atata amar de vreme, fara sa stiu incotro. Am calcat pe urmele altor trecatori, uitandu-ma mereu in pamant si niciodata spre cer. De mult mi-am pierdut curajul… Mi-a fost teama sa mai cer ajutor si totusi, il primeam. Am uitat de Dumnezeul, ce candva, stiam ca este acolo. L-am parasit si am mers fara El o bucata de drum. Dar am mers in cerc, pentru ca m-a iubit atat de mult, incat mi-a indrumat pasii, chiar si cand am ales sa-l las in urma.

Am innegrit teancuri de pagini albe. Le-am umplut cu atatea cuvinte goale, scriind despre voi, despre mine, despre nimic. Am uzat atatea expresii nedemne de fiinte blestemate si l-am neglijat pe Cel caruia, ar fi trebuit sa’I fie inchinate. Am profitat de atata mila, dar nu am oferit niciodata nimic in schimb. Si ne-a iubit, mai mult decat tu sau eu vom intelege vreodata.

Dincolo de uratenia din inima noastra si ura ce ne umbreste chipurile, dincolo de ipocrizie si minciunile rostite fara teama, dincolo de tot ceea ce suntem de fapt, El ne vede doar ca pe niste copii. Ne intinde atat de des mana, asteptand sa o prindem. Ne cheama atat de cald la pieptul Lui, soptindu-ne fiecaruia numele.

A trecut un an in care am fost orb… Un an in care nu am vazut decat ceea ce am vrut sa vad. Si totusi, am mers mai departe. Mi-am cautat drumul spre casa, nestiind nici macar cum arata. Am uitat sa-mi plec genunchiul in bucurii sau in necaz. Iar ochii au uitat ce inseamna lacrimi de fericire. Am renuntat la visele naive de copil, incercand sa cresc mai repede decat ar fi trebuit. Am invatat sa cantaresc greseli, dar am uitat cum sa apreciez iubirea si sinceritatea.

Si astfel s-au scurs fara incetare clipe. Au trecut si nu se vor mai intoarce. Si cand ceasul va bate, vestind noul, vechiul va muri! Gandurile-mi se vor risipi, lacrimile vor seca, ochii vor prinde viata, iar inima va tresalta de bucurie. Genunchii se vor pleca din nou, mainile vor face iarasi legament, iar glasul meu, va chema numele Lui. Daca drumul tau s-a incheiat fara El, ai grija ca din noul inceput, sa nu mai lipseasca!



Anunțuri

~ de sirenes pe 29 Decembrie 2010.

2 răspunsuri to “Noul drum”

  1. Misto tare ce ai scris….chiar se leaga pentru cineva care crede.. Felicitari

  2. Speram sa te fac pe tine sa crezi. :)) dar slabe sanse din cate mi’am dat seama 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: