Miss you.


Se pare ca cele mai tampite decizii din viata, la momentul cand sunt luate, ni se par clipiri de geniu. Apoi te uiti inapoi, si reflectezi la ceea ce a fost, la cine te’a iubit cu adevarat, cine ar fi meritat sa fie iubit din toata inima, ce ar fi trebuit sa ignori si in bratele cui ar fi trebuit sa fii acum. Presupun ca ceea ce ar trebui sa fie, si ceea ce este, sunt doua situatii care nu se potrivesc intotdeauna.  Regreti, plangi si nu iti vine sa crezi, ca probabil, fericirea ti’a scapat printre degete.

Te gandesti la toate clipele cand era acolo si la toate datile cand ti’a suportat toanele, desi orice om normal ar fi plecat de mult. Te oftici la gandul ca te’ai incapatanat sa fii tu, neschimbata, fara sa oferi drept la apel, fara sa lasi loc de contestatii. Pentru ca tu erai tu, si nimeni nu mai era ca tine. Asa ca te’ai inaltat pe aripi de vultur, te’ai ridicat pana la muntele Olimp, si te’ai crezut una cu zeii. Dar abia atunci ti’ai dat seama ca nu e nici un loc mai singuratic si trist, decat in lumea lor. Pentru ca ei nu cunosc iubirea.

Acum degeaba iti sufoci lacrimile in perna, pentru ca desi nu te vede nimeni, tu iti auzi inima cum se crapa.  Auzi cioburile cum se desprind si cad in golul din stomac, format de la atata durere. Desi suferinta ti’e insotita de o liniste infernala, iar ecoul respiratiei tale se sparge de peretii reci si goi ai camerei, te rogi in gand, pentru inca o minune. Nu ai vrea sa renunti, dar renuntarea pare cea mai buna solutie. Pare lucrul just de facut. E de necontestat ca o sa doara, dar poate durerea ta de acum, inseamna fericirea lui din viitor.

Mereu am urat expresia „nu stii ce ai avut, pana nu pierzi”. Adevarul mereu doare. In special cand nu mai este el acolo sa iti spuna ca totul va fi bine, sau sa se supere ca debitezi pe minut mai multe prostii decat ar fi in stare oricine altcineva.  Si tot el era singurul care te mintea ca nu iti sta atat de rau azi, cand oglinda iti tipa ca e mai bine sa nu iesi din casa. Gandeste’te cum ar fi sa renunti la singura persoana care te cunoaste cu adevarat, cu bune si rele, si totusi, care s’a incapatanat sa te iubeasca, pana cand inima i’a cedat…

Cred ca nu poti. Pentru ca nimeni nu renunta la fericirea lui, pentru a celuilalt. Doar unii, care au un dram de nebunie si un altruism mai mare decat calea Lactee. Ei sunt idiotii care iubesc si renunta. Si ma tem ca sunt una dintre ei…

Anunțuri

~ de sirenes pe 30 Mai 2010.

6 răspunsuri to “Miss you.”

  1. Pana inveti sa ignori durerea…..Si atunci o sa ajungi ca mine 😀 Un nenorocit mereu fericit !! 😀

  2. Pestisor nu te stiam asa de profund .:D :)) Eii, in loc sa ma incurajezi sa iau atitudine… imi spui sa ma las pagubasa.:P :*

  3. Atitudine ? cum ar fii ? sa vad poate mai invatz si eu ceva nou 😛

  4. :)) cum ar fi sa lupti pentru ceea ce iubesti. 😀 In viata nimic nu vine usor, si dak ai dat’o in bara la un moment dat, lucrul normal de facut e sa indrepti lucrurile…nu sa te lasi batut. 🙂

  5. Pai tu poate incerci sa indrepti lucrurile…..dar daca lucrurile nu mai vor sa fie indreptate ? nu tine numai de tine…mai bine iti vezi de viatza si mirosi alta floare 🙂

  6. :)) Mai bine ma duc la manastire. e a doua oara cand o spun pe seara asta! cred ca este un semn! =)) :* si tu sa fii cuminte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: