In the arms of the angels



Inca imi amintesc fiecare trasatura a fetei tale. Ai plecat crezand ca nu imi va fi dor de tine, crezand ca noi toti te vom uita, ca ne vom vedea de vietile noastre, si tu o sa te odihnesti linistit.
Desi timpul a tot trecut, luand si aducand cate ceva nou in fiecare secunda, noi inca ne luptam cu amintirea ta si cu sfasietorul gand, ca ceva din noi, nu mai este. Si desi lucrurile pot fi pierdute si uneori chiar uitate, atunci cand e vorba de un om, uite ca lucrurile stau putin altfel. Am pierdut demult sirul lacrimilor varsate in amintirea ta, si nu am reusit sa arhivam toate amintirile care inca ne aduc aminte de zambetul tau, de privirea ta, de rasul tau, de tot ceea ce insemni pentru noi.

Uneori cand privesc cerul, ma intreb daca puteai sa zbori. Pentru ca adeseori mi’ai aratat ce inseamna bunatatea cereasca, iar eu am invatat ca ingerii pot zbura. Mi s’a spus ca ei stiu sa faca doar bine si sa puna mereu, pe ceilalti, mai presus de aripile lor. Asta am invatat si de la tine. Ai luptat in prea multe lupte si cred ca erai doar obosit, asa ca pentru o perioada, te odihnesti, sa poti fi pregatit pentru ziua cea mare. Stii foarte  bine ceea ce vreau sa spun. Mereu ai stiut!

Alteori, ma intreb daca suferinta noastra nu e in zadar. Iar apoi ma gandesc, ca poate intr’o zi, vom putea cantari toate lacrimile noastre, ca le vom vinde, si poate, te vom cumpara inapoi. Nu trece zi, in care sa nu nascocesc un nou plan, nu trece zi in care sa nu adaug macar o lacrima la gramada deja formata. Stiu ca ma insel, stiu ca cer prea mult, dar nu ne’a ramas decat atat: o speranta si un gol adanc in suflet, pe care intr’o zi, speram sa’l umpli tot tu. Este pastrat cu sfintenie si egoism, pentru ca acolo este locul tau, si nu va fi luat de nimeni.

Si asa trec clipe, intrebandu’ma… cautand raspunsuri la intrebari care par fara raspuns. M’as resemna, dar ceva nu ma lasa. Probabil, nici tu nu ai fi facut’o. Ai fost cel mai bun profesor. Cand ma simt descurajata, imi aduc aminte ca mi’ai spus sa privesc „viata in ansamblu”. Totul este cu un scop, bine definit si nimic, dar nimic, nu este in zadar. Asta era crezut tau, si acum, al meu. Viata ia ce vrea, are drept de veto in ceea ce ne priveste. Nu avem nici un drept sa contestam, ci doar sa acceptam, iar apoi sa asteptam, ca sa putem intelege intr’un final, de ce….

Asa invatam ce inseamna credinta. Atunci cand toate celelalte dau gres, cand pamantul pare sa se surpe sub mine, cand mintea pare sa o ia razna si cand lumea imi arata adevarata ei fata, imi amintesc… iar apoi uit tot! Uit ca sunt doar un copil firav, uit ca uneori ma simt singur pe lume, uit ca oamenii sunt uneori rai, iar apoi uit ca am uitat… si ma gandesc inevitabil la tine.

Nu stiu pana cand imi va mai fi dor de tine, dar stiu, ca nimic nu e zadar.Pentru ca asa mi’ai spus!

Anunțuri

~ de sirenes pe 19 Aprilie 2010.

Un răspuns to “In the arms of the angels”

  1. …cuvintele sunt negraitoare…cineva imi spunea…amintirile sunt exact tot de ce ai nevoie ptr intelege acele „obiecte” pline de inteles in miscari imaginare de noi..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: