Astazi



Astazi vreau sa suferim impreuna: eu te sufar, tu ma suferi. Frumos, nu?

Da…astazi imbinam cuvinte si amestecam sentimente.

Astazi a venit in sfarsit ziua in care ne putem pierde in ridicol si putem sfida imaginatia.

Putem fi mai mult decat am sperat si putem vedea pe altii mai jos decat si’ar dori ei sa se vada.

Acum este momentul cand putem vedea totul in haos sau ne putem bucura de armonia haosului produs initial.

Astazi putem vorbi incoerent si ne putem intelege din fraze ambiguu.

Traim intr’un timp in care viata ne conduce, in loc sa o conducem noi pe ea.

Ne pacalim cu adevaruri si ne consolam cu minciuni.

Furam lucuri ce ne apartin pentru ca mai apoi sa ni le vindem la preturi prea mari ca sa ni le permitem.

Este timpul in care visele devin cosmaruri iar cosmarurile devin realitate.

Uitam zilele de nastere a celor dragi, dar statul nu ne uita niciodata zilele de plata.

Ne furisam in colturi intunecate, dar vanam zi de zi lumina reflectoarelor.

Inventam povesti despre zmei si balauri, ca sa parem feti frumosi si zane bune.

Pledam nevinovati iar apoi ne simtit vinovati ca am facut’o.

Mintim cu atata usurinta cand primim increderea asa de greu.

Alergam dupa bani, sperand ca intr’o zi ne vor alerga ei pe noi.

Triumfam in atatea lucruri marete, dar ne complacem asa usor in lucruri marunte.

Astazi e ziua cand poti sa crezi ce vrei despre oricine, pentru ca oricum oricine crede orice despre tine.

Este ziua cand nimeni nu mai intoarce obrazul celalalt, ci se gandeste doar cum sa’l inroseasca pe al celuilalt.

Traim de atatea milenii pe pamant, dar ne purtam ca si cum ieri am fi cazut din cer.

Jucam teatru pe o scena prea mica pentru a fi toti protagonistii principali, asa ca profitam sa ne imbrancim fara mila.

A sosit clipa cand animalele pot concura cu noi, superioritatea noastra ramanand doar un mit pe care avem puterea sa’l graim inca.

Suntem in ultimele clipe ale acestui pamant si totusi traim fara vre’un regret.

Ne purtam ca fiinte nemuritoare, cand viata nu iti ajunge nici macar sa umpli un pahar.

Luam totul, crezand ca ne apartine, cand avem pana si viata ipotecata de altii mai presus de noi.

Avem impresia ca suntem deasupra lumii, cand de fapt privim lumea de jos in sus.

Ne imaginam ca suntem pretiosi, desi ne purtam unii cu altii ca si cum am fi fara valoare.

Aruncam la gunoi amintiri pretioase si uitam apoi ca le’am aruncat.

Schimbam masti asa des, incat ne uitam identitatea.

Varsam prea multe lacrimi pentru nimicuri, cand atatea morminte stau nejelite de nimeni.

Privim viata in ochi si ii spunem ca am biruit, pentru ca mai apoi ea sa ne rada in fata.

Am devenit asa nepasatori si insensibili, dar cautam mereu intelegere si sensibilitate.

Ne pierdem ratiunea, si totusi ramanem atat de rationali cand banul este tinta.

Suntem pierduti de atata timp si totusi, inca ne ghidam dupa harti.

Urmarim acul unui compas care nu mai stie incotro e nordul.

Astazi este ziua cand avem voie sa uram iubirea si sa iubim ura.

Astazi ne credem liberi stapani intr’o lume in care suntem prizonieri fara drept la apel.

Astazi vorbim in nuante de bej si gri, uitand de alb si de negru.

In sfarsit, astazi am invatat ca nimeni nu mai este ca mine, pentru ca eu nu mai sunt ca nimeni.

Si tot astazi mi’am dat seama ca judec pentru ca vreau sa fiu judecat, mint pentru ca vreau sa fiu mintit si uit pentru ca vreau sa fiu uitat!

Astazi este astazi!

Astazi cred ce vreau!


Anunțuri

~ de sirenes pe 30 Martie 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: