Uita…


Am promis, acum ceva timp, ca viata mea niciodata nu isi va mai opri mersul alert pentru fiecare ciot ce imi apare pe cale. Am crezut ca pot sa iert, sa merg mai departe si sa ma port ca si cum nimic nu ar fi zdruncinat intreaga mea fiinta din temelii. Ignoranta se spune ca e arma cea mai buna impotriva omului.

Dar cum poti tu sa ignori ura care iti macina  sufletul? Cum poti ignora unele persoane, pe care candva le considerai totul? Cum poti merge mai departe, atunci cand te simti captiv intre ieri si azi, si stai imobilizat, fara drept la replica, damnat sa le privesti de la distanta, pentru a’ti crea un un infern mai infern decat infernul. Si iti traiesti zilele chinuindu’te sa ierti, sa uiti si sa mergi mai departe. Dar apoi un gand, te duce inapoi de unde ai plecat, si incepi sa urasti mai mult decat poate al tau suflet sa o faca. Astfel iti porti povara de zi cu zi, mai grea cu fiecare apus de soare, si mai profunda cu fiecare rasarit.

Cazi in genunchi pentru a cere ajutor Cerului, iar in tacere iti manjesti fata de lacrimi, implorand mila si iertare la randul tau. Vrei iertare divina pentru toate acele resentimente acumulate in inima ta. Le vrei sterse cu un buret, pentru ca a doua zi, sa te trezesti, si sa fii un om nou. Asemenea unui nou nascut, sa poti privi soarele si in naivitatea ta, sa intrebi de ce arde cerul. Sa poti privi rautatea in fata, si sa poti rade ca de un banc prost.
Cam atat imi doresc. sa iert, sa uit si sa merg mai departe. Nimic nu imi apartine, asa ca tot ce pot sa fac, e sa las totul in urma si sa ma minunez de soare, de luna si de stele. Sa plec departe, acolo unde ingerii sunt mai aproape de pamant, dar sa fie sub aceeasi cer pe care il stiu, cu aceeasi luna, sa pot numara aceleasi stele pe care le numar de ani si pe care nu am terminat sa le numesc…

Nu imi doresc decat un strop de fericire, sau macar o iluzie ca totul e oarecum altfel. Vreau ca o voce soptita, sa’mi picure vorbe de duh, iar inima sa’mi fie umpluta de un sentiment de pace si liniste. Vreau doar un nou inceput, fara ura, fara ceea ce a fost… imi doresc doar sa fiu intr’un loc in care viata e doar o adiere usoara de vant, iar oamenii sunt ca apele de izvor. Nu imi doresc decat transparenta si sinceritate, din partea unor  oameni cu inima de piatra. Mereu mi’am dorit prea mult. Dar niciodata nu am incetat sa sper.

Anunțuri

~ de sirenes pe 2 Martie 2010.

3 răspunsuri to “Uita…”

  1. ai posta sta chiar de ziua mea:(( ce ganduri negre chiar de ziua mea:(

  2. citind randurile tale, mereu m-am regasit in anumite etape ale vietii. Parca as scrie eu si am uitat paginile ratacite in vreun sertar…
    Cu mai mult de doua luni in urma, la fel si eu ma rugam pentru un nou inceput, ma rugam sa pot uita macar trecutul care imi sfasia inima…Era tare greu sa mai pot spera …dar miracolul s-a intamplat in ziua cand credeam cel mai putin si a venit din locul unde nici nu banuiam ca ar putea veni!
    Azi sunt indragostita si fericita cum nu credeam ca mai am dreptul sa fiu, cum puteam sa ma bucur pentru alte cupluri, dar nu pentru mine…si totul intr-o singura zi! Cuvintele mele sunt prea neputincioase sa redea toata fericirea ce-o simt…asa incat, ma simt binecuvantata. Nu-ti pierde speranta…si ai sa vezi ca si tu vei fi binecuvantata!

  3. Sunt sigur că nu vrei o iluzie care să îți arate că lucrurile sunt altfel. Nu trebuie să îți cari poverile zi de zi. Trebuie să le lași prin coclauri și să privești dincolo de dezamăgire așa cum privești un tablou cu mesaj trist. Dincolo de rama tabloului nu este mesaj trist. Îți recomand să citești cartea „Călătorie fără bagaje – Eliberarea de poveri care n-au fost niciodată destinate să le porți„ de Max Lucado.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: