Poveste


Am pornit de la un gand si am ajuns la o poveste…am plecat apoi de la o nota si am compus o simfonie…am creat prin cuvinte un roman a ceea ce va fi..si prin soapte am dat viata unor momente de vis.
Apoi, la umbra unei clipe de indoiala am invatat sa amestec dragoste cu rabdare si sa zbor deasupra unui vis ce m’a facut sa inteleg infinitul. Am contemplat in ascuns o raza de lumina ce imi arata locul unde ai pasit ultima oara. Cadea cu atata tandrete… sa nu cumva sa stearga urmele pasilor tai pierduti candva prin camera acum prafuita de timp.
O farama de amintire imi fura pentru o secunda gandul si mi’l duce departe. Mi’l poarta pe un drum de piatra… pe care picioarele noastre goale il cunosteau atat de bine… si la o fantana ce ascunde in ea secretul unui joc de copii.
Mai pun de’o parte foi care in curand vor fi prea uzate sa fie intoarse…ele vor purta ganduri rupte dintr’un suflet indragostit si culori furate din lumina unor ochi ce au invatat sa vada dincolo de raceala unui zambet.
Am invatat impreuna cu tine sa caut in fiecare apus o noua speranta si in fiecare rasarit un motiv sa zambesc. Apoi am vrut sa vad pentru numai cateva clipe cerul prin ochii tai… si mi’am zarit chipul… luminat de atata fericire.
Nu am stiut ca viata e facuta pentru doi, pana cand nu am ramas decat eu si apusul – ce candva imi era alinare. Si totusi, am invatat ca mai presus de toate, sta o inima de copil, ce cauta vesnicia printre pietre si copaci…
M’ai invatat ca totul cere timp si ca rabdarea e sfanta… apoi mi’ai aratat cum pot sa zbor fara sa ma ridic de la pamant si cum pot atinge cerul doar cu un sarut.
Eu… te’am invatat ca maine e prea departe pentru noi… ca ar trebuii sa ne oprim din fuga noatra nebuna… si sa incercam sa cucerim ziua de azi. Te’am mai invatat cum sa nu iubesti… si cum sa pui mandria pe locul dragostei.
Asa ca am tras linie la inceput de drum… caci am hotarat sa mai ramanem putin aici. Am zis sa pacalim timpul pentru inca macar cateva clipe in care sa ne mai jucam putin „de’a v’ati ascunselea”. Eu sa ma ascund…. si tu sa ma cauti…apoi ma gasesti si imi spui ca ” Jocul s’a terminat… acum incepe viata ” – si timpul sa o ia din nou din loc…
Dar batrane timp… fii bland… si lasa’ne sa trecem usor. Sa mai putem aduna clipe de eternitate si sa ajungem unul langa altul… in acelasi timp si cu acelasi zambet… uscat de vreme… dar bine insemnat de fericirea unei vieti de diamant. Si lasa’ne ochii tineri… sa avem aducere aminte de fantani si de pietre… de flori si de lacuri… sa ne mai putem juca macar in soapta… macar in gand… cand nimeni nu ne vede… sa mai putem fi cum am fost.
Asa ca batrane timp… uita de noi.. si noi vom uita de tine. Si ne vom revedea…doar cand ultimul strop de dragoste va pieri… atunci vom fi ai tai.

Anunțuri

~ de sirenes pe 6 Iulie 2009.

8 răspunsuri to “Poveste”

  1. nush de ce trebuie sa trecem mereu pe aici! fiecare e sortit in viata sa treca macar o singura data pe aici!!! e trist dar adevarat ca momentele frumoase sunt putine..si ca momentele rele de multe ori le eclipseaza pe cele bune . tindem sa credem ca nu mai avem sanse sa fim happy…dar de fapt pt asta suntem aici …ca sa luptam !!!

  2. Cu cat inaintam in timp, atat in timpul vietii noastre cat si in timpul istoriei, ne afundam tot mai mult in sentimentul ca fericirea e tot mai scurta si mai rara.
    Lupta cu viata se inteteste tot mai mult pe zi ce trece si incepem sa uitam ce inseamna cu adevarat fericirea.
    Ne uitam in trecut si vedem cum intr-un mod uimitor si cu repeziciune, indiferenta a luat amploare si a pus stapanire peste lumea intreaga, fericirea a ramas o amintire iar dragostea a devenit doar o gustare.
    Timpul insa …. este singurul lucru care ramane de neoprit.

    • o persoana foarte desteapta mi’a spus ca in dragoste fericirea dureaza cateva clipe..iar restul e suferinta. si totusi se merita sa lupti sa fie bine. dar la teorie toti suntem buni..la practica prea putin..si asta este o realitate cruda..pe care nici timpul nu o poate schimba. 🙂

  3. Nu ştiam că scrii atât de fain. Îmi place şi o să mai intru să arunc câte un ochi pe aici pentru că ai talent. Felicitări!

    • creve…din punctul meu de vedere…doar scriu. Voi sunteti cei care dati frumusete cuvintelor…in functie de cat de mult va regasitit in ceea ce scriu.
      Si sa mai intrii ;)) te astept cu drag >:D<

  4. Cand mai scrii? Nu mai ai nimic care sa te inspire? Stiam ca cel mai bine se scrie cand esti suparat/suparata…. nici asa nu mai merge? :*

    • poi probabil era prea suparata incat sa mai pot scrie..=)) eram intr’o stare „emo” prea avansata. 😀
      ps: la mine „emo” inseamna depresiv 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: