Overdose

La margine de prapastie..in fata e cadere…iar in spate pamantul pe care ai calcat sa ajungi acolo.

Se spune ca e dificil sa alegi atunci cand ai prea multe variante dar e la fel de greu cand sunt numai doua. De cele mai multe ori nu ai cale de intoarcere si asta face totul cu atat mai chinuitor… asa ca ce faci?

In fata ai lumea ca un abis ce ofera 20 de secunde de senzatii tari… asta pana atingi pamantul si te faci una cu el. Douazeci de secunde in care adrenalina iti umple corpul si te face sa simti o falsa fericire… atat de dorita si atat de tentanta pentru un suflet chinuit. Daca te arunci in bratele lumii stii sigur unde ajungi… cunosti finalul inainte de a face vreun gest. Suna distractiv…suna copilaresc. Dar atat de tentant! De multe ori eviti sa te gandesti la consecinte… si te lasi purtat de val. Cand te saturi de atat amar, atata rautate si atata suferinta…te hotarasti sa iei o supradoza de  „umanitate” si sa fii ca toti ceilalti.

Ma confrunt zilnic cu sentimentul de „overdose”… cel putin asa l-am numit eu. Cand tot ce as vrea este sa uit macar pentru o clipa de tot ceea ce ma inconjoara, sa ma pierd in multime… si macar pentru cateva momente  sa fiu o copie a oricarei alte persoane… sa nu fiu EU.

Un gand atractiv… nu prea greu de realizat si tousi… personal… mi-e imposibil sa fac acest lucru.

De ce?

Pentru ca stiu ca am si a doua varianta.

Desi stau cu fata spre un abis care ar putea sa’mi ofere acele 20 de secunde de senzatii tari… in spate am un Dumnezeu.

Chiar daca o sa cad… chiar daca nu stiu ce voi face apoi… si chiar daca voi sta cazuta mai mult decat ma asteptam… il am pe El. De cele mai multe ori nici macar nu e nevoie sa atingi pamantul. E nevoie doar de putina incredere… un dram de credinta ca El te va prinde exact inainte sa te prabusesti.

Calea usoara o stim cu totii… te arunci… zbori…  dar mai apoi mori. Si asta doar pentru ca esti prea las si prea mandru sa te increzi in altceva decat in propriile tale puteri si in propriile tale instincte care oricum de multe ori  nu fac decat sa te induca in eroare.

Daca esti si tu pe margine de prapastie nu sta prea mult acolo. Ai putea ameti… te-ai putea lasa distrat o secunda si ai putea cadea.

Chiar si asa… daca in ultima clipa tu ceri ajutor Celui care trebuie… fii sigur ca vei fi prins de mana chiar cand simti ca pamantul iti pleaca de sub picioare.

Asa ca daca  toti ceilalti iti spun sa faci un pas in fata… eu iti spun sa faci unul in spate. Iti cer sa ai incredere… dar poti la fel de bine sa nu o faci.

Ai doua variante… si cred ca e timpul sa alegi…

Anunțuri

~ de sirenes pe 14 Aprilie 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: